Viata este cel mai frumos dar daruit de divinitate..
joi, 11 septembrie 2008
codul bunelor maniere
CODUL BUNELOR MANIERE
CE E CODUL BUNELOR MANIERE SI DE CE AR TREBUI SA IL FOLOSIM?
Bazele codului bunelor maniere se intrevad inca din antichitate, cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul ), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea, perfectiunea spiritului. Evul Mediu a venit cu o alta teorie – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, in timp ce in exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor, omul se poate modela, poate deveni mai bun. Astfel, in zilele noastre suma acestor gesturi insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti. Fara indoiala, in societatea contemporana nu pot exista sentimente si relatii care sa nu tina cont de ceea ce noi numim codul bunelor maniere. Respectarea acestuia se constituie intr-o premisa fundamentala pentru intretinerea unei relatii firesti si, ca atare, va recomandam tuturor sa tineti cont de aceste mici sfaturi care se pot constitui, totusi, intr-un sprijin puternic in formarea personalitatii umane. Mult succes !
PREZENTARILE
Reguli de bază:
-barbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior. Este,deci, incorect de a prezenta pe directotul Z unui tânăr funcţionar sau o femeie unui bărbat.Autoprezentarea se obinuieşte frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în faţa superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut etc.Formula obişnuită este:- “Imi permiteţi să mă prezint: Nicolae Moldovan.”- O femeie măritată sau divorţată va spune: “Doamna Elena Popescu”O femeie nemăritată se va prezenta însă pronunţându-şi numai numele:”Maria Botez”. Nu este necesar să spună de exemplu “domnişoara Maria Botez”
CE FACEM CAND OFERIM SAU PRIMIM UN CADOU
• A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. • Pretul de pe cadouri va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile, de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge ! • Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestand ca e prea scump, ca nu trebuia sau, mai rau ...
Va multumi, se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de cateva ori. • Daca un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemultumirea. • Orice om are preferintele sale si daca nu i le cunoastem, ne abtinem. • Un cadou valoreaza cat doua daca este oferit la timp, adica strict in ziua in care are loc evenimentul. • Ambalajul unui dar este foarte important. • Se evita florile prea mari sau prea pretentioase. • Florile se ofera fara ambalajul in care le-am cumparat, chiar daca este foarte frumos. • Nu se duc flori barbatilor decat daca sunt la spital. • Florile pe care le primim le asezam imediat intr-un vas cu apa.
LA TELEFON –reguli:
1. este necuviincios a se telefona înainte de 10 dimineata, între orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le cunosti programul.2. o convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute.3. urmeaza obligatoriu treptele urmatoare: - Alo, familia...? (Astepti comfirmarea). - La telefon este....(spui neaparat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o alta forma evaziva). Si… imediat: "As dori sa vorbesc cu.." (numele celui solicitat). Urmezi apoi cu"Deranjez cumva?" Daca-ti raspunde "Da", întreaba politicos când ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii precis si nu te întinde. Nu uita ca timpul costa! Si pe el si pe tine. Si unele persoane sunt atât de delicate, încat nu vor îndrazni sa te întrerupa.
CODUL BUNELOR MANIERE
Iata si alte “reguli” de comportament care urmaresc modul in care salutam. Salutul este primul semn al politeţii. Să ne ferim să ne spună cineva, vreodată „ Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură!”
SALUTUL IN SOCIETATE
• Pe cine salutăm?
→Salutăm orice persoană cunoscută, indiferent de locul în care o întâlnim:pe strada, la piaţă, în magazin, în parc, la bancă, la poştă sau în orice loc s-ar afla aceasta.. Salutăm chiar dacă nu suntem siguri că persoana căreia îi adresăm salutul nu ne-a văzut. Dacă nu ne răspunde la salut înseamnă că nu ne-a văzut. Nu trebuie să ne supărăm.Dacă ne întâlnim cu o persoană şi ne întrebăm în gând „ Oare o fi ……sau nu?” obligatoriu salutăm.
→Salutăm întotdeauna la intrarea sau la ieşirea din lift, din compartimentul de tren, dintr-o incapere, taxi, la intrarea sau ieşirea din magazinele mai mici.
•Cine salută primul?
→Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne salutăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.
→Întotdeauna salută cel care merge pe cel care stă pe loc, cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton.Dar întotdeauna nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.
• Cum salutăm?
→Întotdeauna salutul trebuie însoţit de un zâmbet.Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoană sau privind spre cer sau pământ.
→Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină.Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti sau cu mâinile.
→Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.
→Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută.Formulele cele mai des folosite sunt: „ Bună ziua!”, „ Bună seara!” , „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!” „Salut!”Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” „Salut!”Salutăm cu „Bună dimineaţa!”până la ora11 dimineaţa, cu „ Bună ziua !” după ora 11 şi până la lăsarea serii, iar apoi cu„ Bună seara!”La despărţire se salută de obicei cu „ La revedere!”Putem saluta femeile, părinţii, bunicii, mătuşile sau alte rude apropiate cu „ Sărut-mâna!” arătându-le dragostea noastră şi respectul nostru deosebit.
→De multe ori salutul se limitează la schiţarea unui gest cu capul, dacă salutăm o persoană cunoscută de la depărtare.
→În general când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.
→Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare , luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.
→Adultii se salută dând mâna, aceasta nu este o regulă obligatorie pentru copii, dar dacă un adult ne salută întinzând mâna este frumos să-i răspundem la salut, întinzând mâna.
CODUL BUNELOR MANIERE
CUM SE ASEAZA MASA IN FAMILIE
Chiar daca suntem numai in familie, este bine sa ne invatam sa respectam masa zilnica prin bune maniere si aspect deosebit si nu exigent. Daca luam masa in familie zi de zi, asta nu inseamna ca ceilalti membri vor trece cu vederea fata de masa patata, ori painea rupta si aruncata pe masa... Iata cateva aspecte de care trebuie sa tinem cont:• Invitatii sau membrii familiei ar trebui sa stea la distante de 50 cm unul fata de celalalt. • Se poate renunta la cea de-a doua farfurie, cea de dedesubt; • Bolurile (castronasele) pentru supa nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. • Tacamurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. • Pe suport sunt asezate, in dreapta, cutitul, cu partea taioasa spre farfurie, si in stanga lui furculita cu dintii in jos. • Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca se utilizeaza suportul de tacamuri, servetelul va sta la stanga, direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor, spre dreapta, este si locul paharelor. • Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica, de vin (paharul de vin rosu e ceva mai mic decat cel de vin alb) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. • Dupa folosire, paharele de tuica se iau de pe masa pentru a nu persista mirosul neplacut degajat de acestea. Se foloseste o tava in acest scop si nu degetele. • Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata, pe o tava, si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. Sticlele stau si ele la indemana, pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decat la sfarsitul mesei. • Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa, la indemana barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine. • Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada. • Nu se pune pe masa decat ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata pentru a nu aglomera masa, in afara de solnite si recipientele pentru piper - cate una la 3-4 persoane. • Pentru recipiente fara capac perforat se vor pune lingurite langa ele pentru a nu se folosi cutitele. Alte condimente se vor aduce numai la cerere. • Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie: sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri (macaroane, sote de legume etc) deoarece e inestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rand. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa. • Salata se serveste in castronele separate, pentru fiecare invitat in parte. • Cand friptura este taiata la masa, gazda trebuie sa aiba la indemana tacamuri speciale. E de preferat insa ca aceasta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii, pe frunze de salata. • Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.
LA MASA…:
1.nimeni nu pune mâna pe lingura si nu serveste înaintea gazdei. 2.ia numai din ce esti invitat sa servesti 3. nu insista cu privirea la vreun fel de mâncare ce nu ti se ofera 4. nu cauta si nu lua bucata cea mai mare. Ia doar bucata din dreptul tau, indiferent ce îti cade 'la sorti' 5. nu privi în farfuria nimanui. Daca cineva a varsat ceva din greseala pe fata de masa, nu baga în seama, ci fa-te ca nu vezi 6. cutitul, daca e folosit, îl vei mânui numai cu mâna dreapta, iar furculita doar cu stânga. Atentie, în nici o împrejurare, cutitul nu se transforma în 'furculita' ducându-l la gura 7. coatele nu se sprijina pe masa, ci stau cât mai strânse lânga corp. De marginea mesei se sprijna doar încheieturile, aproape de farfurie . 8. nu folosi în veci tacâmul pe care l-ai lins, ca sa te servesti din platou sau din borcanul comun. Foloseste lingurita sau furculita pusa special pentru aceasta. Mai mult, este groaznic sa lingi tacâmul pus pentru uz comun. Si mai ales sa le pui la loc .9. manânca fara sa se auda plescaitul buzelor si limbii. Mâncatul zgomotos te descalifica 10. pâinea se serveste cu mâna, niciodata cu furculita; caci se poate întâmpla ca furculita cu care ai mâncat sa atinga si urmatoarea felie. 11. se manânca tot din farfurie, fara a se lasa nimic. Dar, sub nici o forma nu se face farfuria "luna" cu o bucata de pâine.
CE E CODUL BUNELOR MANIERE SI DE CE AR TREBUI SA IL FOLOSIM?
Bazele codului bunelor maniere se intrevad inca din antichitate, cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul ), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea, perfectiunea spiritului. Evul Mediu a venit cu o alta teorie – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, in timp ce in exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor, omul se poate modela, poate deveni mai bun. Astfel, in zilele noastre suma acestor gesturi insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti. Fara indoiala, in societatea contemporana nu pot exista sentimente si relatii care sa nu tina cont de ceea ce noi numim codul bunelor maniere. Respectarea acestuia se constituie intr-o premisa fundamentala pentru intretinerea unei relatii firesti si, ca atare, va recomandam tuturor sa tineti cont de aceste mici sfaturi care se pot constitui, totusi, intr-un sprijin puternic in formarea personalitatii umane. Mult succes !
PREZENTARILE
Reguli de bază:
-barbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior. Este,deci, incorect de a prezenta pe directotul Z unui tânăr funcţionar sau o femeie unui bărbat.Autoprezentarea se obinuieşte frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în faţa superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut etc.Formula obişnuită este:- “Imi permiteţi să mă prezint: Nicolae Moldovan.”- O femeie măritată sau divorţată va spune: “Doamna Elena Popescu”O femeie nemăritată se va prezenta însă pronunţându-şi numai numele:”Maria Botez”. Nu este necesar să spună de exemplu “domnişoara Maria Botez”
CE FACEM CAND OFERIM SAU PRIMIM UN CADOU
• A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. • Pretul de pe cadouri va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile, de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge ! • Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestand ca e prea scump, ca nu trebuia sau, mai rau ...
Va multumi, se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de cateva ori. • Daca un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemultumirea. • Orice om are preferintele sale si daca nu i le cunoastem, ne abtinem. • Un cadou valoreaza cat doua daca este oferit la timp, adica strict in ziua in care are loc evenimentul. • Ambalajul unui dar este foarte important. • Se evita florile prea mari sau prea pretentioase. • Florile se ofera fara ambalajul in care le-am cumparat, chiar daca este foarte frumos. • Nu se duc flori barbatilor decat daca sunt la spital. • Florile pe care le primim le asezam imediat intr-un vas cu apa.
LA TELEFON –reguli:
1. este necuviincios a se telefona înainte de 10 dimineata, între orele 13-17 si dupa ora 21, cu exceptia celor apropiati, carora le cunosti programul.2. o convorbire conventionala nu trebuie sa depaseasca 5 minute.3. urmeaza obligatoriu treptele urmatoare: - Alo, familia...? (Astepti comfirmarea). - La telefon este....(spui neaparat numele, nu formule de genul "un prieten" sau o alta forma evaziva). Si… imediat: "As dori sa vorbesc cu.." (numele celui solicitat). Urmezi apoi cu"Deranjez cumva?" Daca-ti raspunde "Da", întreaba politicos când ai putea reveni, altfel, treci direct la subiect. Fii precis si nu te întinde. Nu uita ca timpul costa! Si pe el si pe tine. Si unele persoane sunt atât de delicate, încat nu vor îndrazni sa te întrerupa.
CODUL BUNELOR MANIERE
Iata si alte “reguli” de comportament care urmaresc modul in care salutam. Salutul este primul semn al politeţii. Să ne ferim să ne spună cineva, vreodată „ Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură!”
SALUTUL IN SOCIETATE
• Pe cine salutăm?
→Salutăm orice persoană cunoscută, indiferent de locul în care o întâlnim:pe strada, la piaţă, în magazin, în parc, la bancă, la poştă sau în orice loc s-ar afla aceasta.. Salutăm chiar dacă nu suntem siguri că persoana căreia îi adresăm salutul nu ne-a văzut. Dacă nu ne răspunde la salut înseamnă că nu ne-a văzut. Nu trebuie să ne supărăm.Dacă ne întâlnim cu o persoană şi ne întrebăm în gând „ Oare o fi ……sau nu?” obligatoriu salutăm.
→Salutăm întotdeauna la intrarea sau la ieşirea din lift, din compartimentul de tren, dintr-o incapere, taxi, la intrarea sau ieşirea din magazinele mai mici.
•Cine salută primul?
→Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne salutăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.
→Întotdeauna salută cel care merge pe cel care stă pe loc, cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton.Dar întotdeauna nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.
• Cum salutăm?
→Întotdeauna salutul trebuie însoţit de un zâmbet.Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoană sau privind spre cer sau pământ.
→Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină.Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti sau cu mâinile.
→Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.
→Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută.Formulele cele mai des folosite sunt: „ Bună ziua!”, „ Bună seara!” , „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!” „Salut!”Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” „Salut!”Salutăm cu „Bună dimineaţa!”până la ora11 dimineaţa, cu „ Bună ziua !” după ora 11 şi până la lăsarea serii, iar apoi cu„ Bună seara!”La despărţire se salută de obicei cu „ La revedere!”Putem saluta femeile, părinţii, bunicii, mătuşile sau alte rude apropiate cu „ Sărut-mâna!” arătându-le dragostea noastră şi respectul nostru deosebit.
→De multe ori salutul se limitează la schiţarea unui gest cu capul, dacă salutăm o persoană cunoscută de la depărtare.
→În general când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.
→Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare , luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.
→Adultii se salută dând mâna, aceasta nu este o regulă obligatorie pentru copii, dar dacă un adult ne salută întinzând mâna este frumos să-i răspundem la salut, întinzând mâna.
CODUL BUNELOR MANIERE
CUM SE ASEAZA MASA IN FAMILIE
Chiar daca suntem numai in familie, este bine sa ne invatam sa respectam masa zilnica prin bune maniere si aspect deosebit si nu exigent. Daca luam masa in familie zi de zi, asta nu inseamna ca ceilalti membri vor trece cu vederea fata de masa patata, ori painea rupta si aruncata pe masa... Iata cateva aspecte de care trebuie sa tinem cont:• Invitatii sau membrii familiei ar trebui sa stea la distante de 50 cm unul fata de celalalt. • Se poate renunta la cea de-a doua farfurie, cea de dedesubt; • Bolurile (castronasele) pentru supa nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. • Tacamurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. • Pe suport sunt asezate, in dreapta, cutitul, cu partea taioasa spre farfurie, si in stanga lui furculita cu dintii in jos. • Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca se utilizeaza suportul de tacamuri, servetelul va sta la stanga, direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor, spre dreapta, este si locul paharelor. • Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica, de vin (paharul de vin rosu e ceva mai mic decat cel de vin alb) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. • Dupa folosire, paharele de tuica se iau de pe masa pentru a nu persista mirosul neplacut degajat de acestea. Se foloseste o tava in acest scop si nu degetele. • Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata, pe o tava, si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. Sticlele stau si ele la indemana, pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decat la sfarsitul mesei. • Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa, la indemana barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine. • Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada. • Nu se pune pe masa decat ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata pentru a nu aglomera masa, in afara de solnite si recipientele pentru piper - cate una la 3-4 persoane. • Pentru recipiente fara capac perforat se vor pune lingurite langa ele pentru a nu se folosi cutitele. Alte condimente se vor aduce numai la cerere. • Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie: sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri (macaroane, sote de legume etc) deoarece e inestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rand. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa. • Salata se serveste in castronele separate, pentru fiecare invitat in parte. • Cand friptura este taiata la masa, gazda trebuie sa aiba la indemana tacamuri speciale. E de preferat insa ca aceasta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii, pe frunze de salata. • Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.
LA MASA…:
1.nimeni nu pune mâna pe lingura si nu serveste înaintea gazdei. 2.ia numai din ce esti invitat sa servesti 3. nu insista cu privirea la vreun fel de mâncare ce nu ti se ofera 4. nu cauta si nu lua bucata cea mai mare. Ia doar bucata din dreptul tau, indiferent ce îti cade 'la sorti' 5. nu privi în farfuria nimanui. Daca cineva a varsat ceva din greseala pe fata de masa, nu baga în seama, ci fa-te ca nu vezi 6. cutitul, daca e folosit, îl vei mânui numai cu mâna dreapta, iar furculita doar cu stânga. Atentie, în nici o împrejurare, cutitul nu se transforma în 'furculita' ducându-l la gura 7. coatele nu se sprijina pe masa, ci stau cât mai strânse lânga corp. De marginea mesei se sprijna doar încheieturile, aproape de farfurie . 8. nu folosi în veci tacâmul pe care l-ai lins, ca sa te servesti din platou sau din borcanul comun. Foloseste lingurita sau furculita pusa special pentru aceasta. Mai mult, este groaznic sa lingi tacâmul pus pentru uz comun. Si mai ales sa le pui la loc .9. manânca fara sa se auda plescaitul buzelor si limbii. Mâncatul zgomotos te descalifica 10. pâinea se serveste cu mâna, niciodata cu furculita; caci se poate întâmpla ca furculita cu care ai mâncat sa atinga si urmatoarea felie. 11. se manânca tot din farfurie, fara a se lasa nimic. Dar, sub nici o forma nu se face farfuria "luna" cu o bucata de pâine.
Educatia
,,Omul lipsit de educatie nu stie sa se foloseasca de libertatea sa .”
Immanuel Kant
EDUCATIA
Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor pedagogice). Datorita complexitatii profunzimii si amplitudinii sale,educatia este studiata si de alte stiinte socioumane inrudite cu pedagogia.
Conceptul pedagogic de educatie urmareste cunoasterea stiintifica,la un grad inalt de generalitate si abstractizare,a unei realitati psihosociale cu o foarte mare arie de extindere in timp si spatiu si de desfasurare complexa si contradictorie la nivel de sistem si proces.
Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational cu toate implicatiile sale asupra formarii personalitatii umane in vederea integrarii active a persoanei in viata sociala.
De-a lungul istoriei,societatea a acumulat experienta de cunoastere teoretica si practica condensata in valori materiale si spirituale ce constituie ereditatea sociala a culturii si civilizatiei. Conservarea valorilor si transmiterea lor se realizeaza prin educatie care,in aceasta ipostaza ,reprezinata institutia constituirii si transmiterii ereditatii sociale a culturii si civilizatiei. Pe acest fundament de experienta condensata se actioneaza,prin educatie, pentru formele omului ca utilizator si consumator de valori,ca producator si creator de valori. Educatia este o functie esentiala si permanenta a societatii in doua ipostaze: de institutie a ereditatii sociale a culturii si civilizatiei si de instrument de actiune pentru formarea omului.
In sens social-istoric educatia este procesul de transmitere si asimilare a experientei – economice,politice,religioase,filosofice,artistice,stiintifice si tehnice – de la inaintasi la urmasi. In fazele de inceput ale societatii transmiterea experientei se realiza ocazional nesistematic si oral in comunitatile gentilicotribalica. In etapele avansate de dezvoltare a societatii, la unele popare,spre exemplu la egipteni,indieni etc.,educatia se realiza ca initiere in temple, cunoasterea fiind un act sacru. Concomitent si ulterior educatia se institutionaliza prin scoli si universitati. Indiferent de nivelul de dezvoltare a culturii si civilizatiei si de modalitatile de transmitere, s-a realizat dialogul generatiilor, s-a asigurat continuitatea existentei materiale si spirituale a omenirii. In sens social-cultural,educatia este procesul de ridicare a individului din stare de natura biologica la cea culturala.
Zi de zi, fiecare dintre noi suntem supusi, vrand/nevrand unui aflux informational si unui bombardament mediatic cu sau fara intentie pedagogica. Aceste influente multiple, resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot actiona concomitent, succesiv sau complementar, in forme variate, in mod spontan, incidental sau avand un caracter organizat si sistematic.
Functia fundamentala a educatiei este aceea de a vehicula, selecta, actualiza si valorifica experienta sociala in vederea asigurarii unei integrari eficiente si rapide a individului in societate si, prin aceasta, in vederea crearii premiselor autodeterminarii individului ca factor de progres social. Prin educatie, in principal, omul trece de la stare de existenta pur biologica la aceea de existenta sociala. Daca omul ar fi la nastere inzestrat prin ereditare, cu posibilitatile adultului, nu ar exista educatie. In ceea ce priveste procesul devenirii omului ca fiinta sociala nu este nici o deosebire intre copil nascut intr-o mare metropola si cel nascut intr-un trib primitiv, intrucat amandoi trebuie sa invete totul. O parte a invataturii este rezultatul contractului spontan al omului cu diferite aspecte ale vietii sociale, dar cea mai consistenta parte a invataturii se acumuleaza prin instruire, prin forme organizate si sistematice.
Piaget considera ca scoala trebuie sa fie conceputa cu un centru de activitati reale, practice, desfasurate in comun, in asa fel ca inteligenta logica sa se formeze in functie de actiunea si de schimbarile sociale.
Educatia reprezinta, astefel, activitatea psihosociala cu functie generala de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane pentru integrarea sociala optima, angajata conform finalitatilor asumate, la nivel de sistem si de proces, proiectate, realizate si dezvoltate prin actiuni specifice avand ca structura de baza corelatia subiect (educator) obiect(educat),intr-un context deschis,(auto) perfectibil.
Immanuel Kant
EDUCATIA
Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor pedagogice). Datorita complexitatii profunzimii si amplitudinii sale,educatia este studiata si de alte stiinte socioumane inrudite cu pedagogia.
Conceptul pedagogic de educatie urmareste cunoasterea stiintifica,la un grad inalt de generalitate si abstractizare,a unei realitati psihosociale cu o foarte mare arie de extindere in timp si spatiu si de desfasurare complexa si contradictorie la nivel de sistem si proces.
Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational cu toate implicatiile sale asupra formarii personalitatii umane in vederea integrarii active a persoanei in viata sociala.
De-a lungul istoriei,societatea a acumulat experienta de cunoastere teoretica si practica condensata in valori materiale si spirituale ce constituie ereditatea sociala a culturii si civilizatiei. Conservarea valorilor si transmiterea lor se realizeaza prin educatie care,in aceasta ipostaza ,reprezinata institutia constituirii si transmiterii ereditatii sociale a culturii si civilizatiei. Pe acest fundament de experienta condensata se actioneaza,prin educatie, pentru formele omului ca utilizator si consumator de valori,ca producator si creator de valori. Educatia este o functie esentiala si permanenta a societatii in doua ipostaze: de institutie a ereditatii sociale a culturii si civilizatiei si de instrument de actiune pentru formarea omului.
In sens social-istoric educatia este procesul de transmitere si asimilare a experientei – economice,politice,religioase,filosofice,artistice,stiintifice si tehnice – de la inaintasi la urmasi. In fazele de inceput ale societatii transmiterea experientei se realiza ocazional nesistematic si oral in comunitatile gentilicotribalica. In etapele avansate de dezvoltare a societatii, la unele popare,spre exemplu la egipteni,indieni etc.,educatia se realiza ca initiere in temple, cunoasterea fiind un act sacru. Concomitent si ulterior educatia se institutionaliza prin scoli si universitati. Indiferent de nivelul de dezvoltare a culturii si civilizatiei si de modalitatile de transmitere, s-a realizat dialogul generatiilor, s-a asigurat continuitatea existentei materiale si spirituale a omenirii. In sens social-cultural,educatia este procesul de ridicare a individului din stare de natura biologica la cea culturala.
Zi de zi, fiecare dintre noi suntem supusi, vrand/nevrand unui aflux informational si unui bombardament mediatic cu sau fara intentie pedagogica. Aceste influente multiple, resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot actiona concomitent, succesiv sau complementar, in forme variate, in mod spontan, incidental sau avand un caracter organizat si sistematic.
Functia fundamentala a educatiei este aceea de a vehicula, selecta, actualiza si valorifica experienta sociala in vederea asigurarii unei integrari eficiente si rapide a individului in societate si, prin aceasta, in vederea crearii premiselor autodeterminarii individului ca factor de progres social. Prin educatie, in principal, omul trece de la stare de existenta pur biologica la aceea de existenta sociala. Daca omul ar fi la nastere inzestrat prin ereditare, cu posibilitatile adultului, nu ar exista educatie. In ceea ce priveste procesul devenirii omului ca fiinta sociala nu este nici o deosebire intre copil nascut intr-o mare metropola si cel nascut intr-un trib primitiv, intrucat amandoi trebuie sa invete totul. O parte a invataturii este rezultatul contractului spontan al omului cu diferite aspecte ale vietii sociale, dar cea mai consistenta parte a invataturii se acumuleaza prin instruire, prin forme organizate si sistematice.
Piaget considera ca scoala trebuie sa fie conceputa cu un centru de activitati reale, practice, desfasurate in comun, in asa fel ca inteligenta logica sa se formeze in functie de actiunea si de schimbarile sociale.
Educatia reprezinta, astefel, activitatea psihosociala cu functie generala de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane pentru integrarea sociala optima, angajata conform finalitatilor asumate, la nivel de sistem si de proces, proiectate, realizate si dezvoltate prin actiuni specifice avand ca structura de baza corelatia subiect (educator) obiect(educat),intr-un context deschis,(auto) perfectibil.
miercuri, 10 septembrie 2008
Pamantul si poluarea
Pamantul si poluarea
In timp omul a transformat natura in folosul sǎu. Consumul mare de oxigen in diverse activitati si eliminarea in aer a unui număr mare de substanţe toxice duc la încărcarea atmosferei cu substanţe dăunătoare .
Stratul gazos al Pamantului reprezentat de atmosfera terestra reprezintă unul dintre factorii esenţiali a existenta vieţii .
Timp de milioane de ani echilibrul natural al gazelor atmosferice s-a menţinut dar acum este ameninat de activitatiile omului.
Atmosfera este formata din :
ü azot 78,09%
ü oxigen 20,95%
ü argon 0,92%
ü bioxid de carbon 0,03%
ü alte gaze (xenon,hidrogen,ozon,radon,heliu) 0,1%
Din punct de vedere al sanatatii o deosebita importanta reprezintă oscilaţiile in concentraţiile ale oxigenului si ale bioxiduluide carbon din aer,deoarece acestea au un rol impornat in metabolism, in principal la nivelul plămânilor .Din cauza scăderii concentraţiilor a oxigenului si a bioxidului de carbon pot apărea fenomene de hipoxie sau de anoxie .
Definirea poluării reprezintă o problema deoarece implica mai multe aspecte si fiecare conduc la o alta explicaţie . Cea mai potrivita este definiţia data de Organizaţiei Mondiala a Sanatatii (O.M.S).
„Se poate vorbii despre poluarea atmosferica atunci când una sau mai multe substanţe străine sau amestecuri de substanţe sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale ,sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vătămarea activitatiilor sau bunăstării persoanelor”
Principale surse ale poluării
Sursele poluării sunt impartite in trei categorii :
ü surse naturale
ü surse provocate de om(artificiale)
ü surse „activitatiilor ”casnice””
Surse naturale
Printre aceste surse amintim:
ü Polenul plantelor si al floriilor care provoacă alergii
ü Ceata care acţionează asupra naturii
ü Erupţiile vulcanice care activează produşii gazoşi ,lichizi si solizi,si astfel schimba local relieful zonei in care se manifesta .
ü Cenuşa vulcanica , praful vulcanic împreuna cu vapori de apa influnteaza fenomenul „efect de sera”
ü Incendiile naturale sunt o sursa formata din fum si cenuşa , si se produc atunci când umiditatea climatului scade critic, fenomen întâlnit mai ales in zona tropicala
ü Furtunile de praf se produc in zonele de stepa mai ales in perioadele lipsite de precipitaţii când se pierd pârtile aeriene a vegetaţiei astfel ele ramând expuse acţiunii de eroziune a vanturilor specifice continentului African .
ü Ape termale
Surse artificiale
ü Transporturile sunt o sursa importanta de poluare deoarece autovehiculele funcţionează pe baza unor motoare cu combustie producând anumite gaze de eşapament .
Poluanţii emişi depind de tipul de autovehicul , de natura combustilului si de conditiiei tehnice de functionare.Printre acestea amintim dioxidul de sulf ,plumbul,hidrocarburile poliaromatice,compuşi organici ,azbestul, metanul ,etc.
ü Indrustria la momentul actual este principalul poluant la scara mondiala ,deoarece procesele de producţie in uzine eliberează substanţe toxice .
Degajările indrustiale in ultima parte ating solul si e cunoscut faptul ca in jurul uzinelor metalurgice 30-40 km e crescuta concentraţia de ingrediente care intra in compoziţia degajatiilor aeriene a acestor uzine .
Sursele provocate din „activitati casnice”
Acesta sursa de poluare este provenita din arderea lemnului
deoarece in unele locuri lemnul constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice (încălzirea locuinţelor pe anotimpul rece )
In S.U.A. si India se ard anual circa 130 de milioane de tone de lemn ,in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, iar India cu aceiaşi cantitate asigura 25% din consum aceste tari .Aceste state au in politica lor economica reducerea consumului foarte mare de lemn pentru inclazire care dăunează populaţiei si nu numai .
Poluanţi
Putem clasifica poluanţi după natura lor :
1. Poluanţi de natura fizica
- Depunerile radioactive
- Ape folosite in uzinele atomice
- Deşeuri radioactive
- Ape termale
- Lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor indrustiale sau centrelor termoelectrice si atomo-electrice
2. Poluanţi de natura chimica
Mercurul provenit din : - deşeuri indrustiale
- inhalarea vaporilor ca urmare a unor
scapari accidentale a termometrelor
- devarsarile unor uzine producătoare
de fungicide organomercurice.
Azotaţii proveniti din : - ingrasaminte chimice
- pesticide organofosforice
- detergenţi
Plumbul provenit din: - gazele de eşapament ale autovehiculelor
- evacuările uzinelor indrustiale
Cadminul provenit din aerosoli .
Zincul provenit din : - dizolvarea de către soluţii acide a
zincului
- deşeuri
Monoxidul de carbon se formează in mod natural in metabolismul microorganismelor , el este un compus al gazului natural ,se raspandeste in atmosfera sau in stratofera sub efectul razelor ultra violete.
Este un gaz periculos deoarece toate materiile primare energetice folosite pentru combustie conţin carbon sub forma de combinaţii chimice .
Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni si animale ,poate pătrunde in organism in plămâni si blochează fixarea oxigenului ,puterea sa de fixare este de 240 de ori mai mare decât a oxigenului .
In natura anumite plante (morcovul) pot fixa bine monoxidul de carbon (CO) .
Dioxidul de carbon este cel mai important din ciclu carbonului deoarece aduce clorul in fotosinteza sub forma de vapori de apa lăsând sa treacă undele scurte ale radiaţiilor solare, provoacă reîncălzirea aerului mentind temperatura (pe Venus atmosfera este foarte bogata in carbon iar temperatura atinge cu aproximaţie 4700).
Ozonul este concentrat in stratosfera ,se formează de la molecule de oxigen prin asocierea razelor ultravioletelor .
Dioxidul de sulf este produs in principal de arderea cărbunelui ,provoca ploile acide care distrug vegetaţia si clădirile.
Azotul , elementele care compun azotul contribuie constant la poluarea atmosferei (bioxidul de azot NO2 este cel mai periculos) ,provoacă formarea smogului.
Un alt poluant sunt tigarile care in prezent sunt consumate de un număr foarte mare de consumatori de toate vârstele .
Principalele substanţe poluante din compoziţia unei tigari :
Subtanta
Cantitate
Efectul produs
Dioxidul de carbon
23.100-78.300
Se elimina prin respiraţie
Oxid de carbon
5.250-21.400
Produce tulburări de memorie si de vedere
Favorizează infarctul
Gudroane
3.000-33.000
Blochează activitatea leucocitelor
Nicotina
200-2.400
Toxic al sistemului nervos
Accidente cardiovasculare
Acetaldehida
140-1.440
Methemoglobinizat
Amoniac
60-330
Iritant pentru ochi
Caustic
Bronşita
Alcool metilic
40-330
Leziuni ale ochilor
Hidrogen sulfurat
12-35
Irita mucoasele
Fenol
9-202
Denaturarea proteinelor
Cadmiu
1
Afectează rinichi
Oxid de azot
0-600
Modificări respiratori
Dioxid de azot
0-10
Modificări cardio-vasculare
Plumb
1
Produce intoxicaţie cu plumb
3. Polunati de natura chimica
Microorganismele patogene
Substanţe organice provenite din procesul de fermetare
Poluarea Pamantului
Poluarea solului
Degradarea solului este cauzata de :
◦ Folosirea incorecta a ingrasamintelor chimice (afectarea masei organice a solului )
◦ Exploatarea neraţionala ,prin monoculturi (epuizarea solului )
◦ Toţi factori poluanţi din apa ,atmosfera ajungând pe sol (fertilitatea solului)
◦ Tăierea solului prin irigaţii (degradarea solului )
◦ Aruncarea rezidiurilor indrustiale pe sol (distrugerea solului )
Masuri de precauţie :
◦ Sadirea unor plante care absorb unii poluanţi
◦ Combaterea inundaţiilor
◦ Utilizarea ingrasamintelor in cantitati adecvate
Poluarea apelor
Daca am putea pune toata apa globului in 50 de pahare ,49,5 ar conţine apa sărata a marilor si a oceanelor iar din partea rămasa aproximativ jumătate este apa din gheţuri sau o apa prea poluata pentru a fi potabila astfel pentru omenire ramane decât conţinutul unei linguriţe ;din datele consumului mondial al apei ,ea este repartizata 69% agriculturii,23% industriei si doar 8 % in domeniul casnic.
Poluarea apei se datorează :
◦ Spalarii rezidiurilor depozitate pe sol
◦ Detergenţi sintetici
◦ Insecticide
◦ Ingrasaminte chimice provenite de la combinatele zootehnice
◦ Ploile acide
Masuri de precauţie :
◦ Construirea unor staţii de reţinere a substanţelor poluante
◦ Controlul depozitarii deşeurilor solide astfel incat sa nu fie luate de ape .
Poluarea aerului
Cauzele poluării :
◦ Gazele indrustiale
◦ Gazele rezultate din arderi (încălzirea locuinţelor, gazele de eşapament eliminate de autovehicule)
Masuri de precauţie :
◦ Plantare de arbori , extinderea zonelor verzi
◦ Suprainaltarea coşurilor din care se elimina o cantitate mare de fum si gaz
◦ Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi
◦ Folosirea unor combustibili combinaţi (benzina si gaz poluant)
Efecte si fenomene rezultate in urma poluării
1.Smogul
Cuvântul „smog” este format pornind de la cuvinte englezeşti „smoke” si „fog” ,este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate când umiditatea este crescuta .
Smogul se formează in zonele urbane ,in locurile in care exista un numar mare de automobile ,când dioxidul de azot este descompus de razele solare ,eliberându-se ozonul .
El poate cauza probleme foarte mari :
▫ Irita ochii si căile respiratori
▫ In aşezările urbane cu densitate crescuta ,rata mortalităţii poate sa crească in mod considerabil in timpul perioadelor de expunere la smog.
Smogul apare in zonele oraşelor de coasta si este o adevărata cauza a poluării aerului in marile orase precum Atena ,Los Angeles ,Tokyo .
2.Ploaia acida
Este formata din oxizii de sulf , oxizi de azot si vapori de apa ,rezultând acizi sulfurici si acizi azotici ,care pot fi transportaţi la distante mari de locul formarii .
Interacţiunile dăunătoare provocate de ploile acide :
▫ Erodarea structurilor
▫ Distrugerea culturilor agricole
▫ Ameninţarea speciilor de animale
3.Efectul de sera
Este creşterea de dioxid de carbon ce permite energiei solare sa pătrundă in atmosfera .
Principali poluaţi care provoacă efectul de sera :
▫ Dioxidul de carbon
▫ Oxidul azotos
▫ Metanul
Rezultatul efectului de sera este creşterea temperaturii planetei care duce la schimbări ale climei si ale reliefului ,datorita topirii calotelor glaciare de la poli .
Poluarea si Sănătatea
Majoritatea bolilor din organism sunt din cauza poluării .
1. Bolile infecţioase:
▫ Boli microbiene – febra tifoida
- holera
▫ Boli virotice -polimielita
- hepatita epidermica
▫ Boli parazitare – dizenteria
- giadiaza
2. Bolile neinfectioase :
▫ Intoxicatie cu plumb
▫ Intoxicaţie cu mercur
▫ Intoxicaţie cu zinc
▫ Intoxicaţie cu cadminiu
▫ Intoxicaţie cu azotaţi si fosfaţi
▫ Intoxicaţie cu pesticide
Concluzii
Pamantul este casa noastră .Daca noi nu o vom proteja ,nu va trece mult timp si viata nu va mai exista . Omul si Societatea umana fac parte integrata din biosfera si depind strâns de resursele ei.
Protecţia biosferei este de o importanta capitala pentru umanitate.
Poluarea mediului inconjurator
Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.
Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai ales a celei subterane.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.
Poluarea,printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală si poluare artificială.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale pădurilor şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe organice.
Erupţiile vulcanice care generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi exercitând influenţe negative asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari distanţe de locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani.
Furtunile de praf sunt şi ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din particulele , care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor particule ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.
Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum şi cenuşă, care se produc atunci când umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului.
Din punct de vedere al felului surselor de poluare, produse de om (artificiale) se disting:
- poluare industriala -20 – 25%
- poluare casnică -50 – 60 %
- poluare datorată mijloacelor de transport -20- 25 %
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială
Procesele de producţie industrială şi producţia de energie a industriei, sunt principalele surse ale poluării atmosferice dar la acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante.
Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de incalzirea locuintelor sau de gazele de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu numeroase substante daunatoare sănătăţii, aceste substante provoaca, printre altele, boli respiratorii si alergii, precum şi ploi acide ce distrug pădurile.
Praful, cenuşa şi fumul au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care există în atmosferă.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. O importanţă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.)
Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii devastatori.
Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc.Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice,este ameninţat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de seră ,încălzirea globală ,poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.
Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea ,frigiderelor ,detergenţilor etc.,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masură ce se ridică ,se descompun , şi distrug stratul de ozon
O mare gaura in ozon (ilustrată la mijloc cu albastru inchis si gri) se dezvoltă deasupra Antarticii, timp de câteva luni, în fiecare an.
Industria arde carburanţii fosili, eliberând în atmosfera gazele de seră care încălzesc Pamântul
.
Gazele de sera, rezultate din procesele industriale si din agricultura deregleaza echilibrul atmosferic,reţin gazele infraroşii si le reflecta pe suprafaţa Pamântului. În consecinţă creşte temperatura medie globala.
Stratul gros de agenti poluanti eliberati de un oras mare poate poate crea o ceata sufocanta, mai ales când nu exista vânturi care sa imprăştie poluanţii. Gazele acide care ies din cosurile fabricilor si din autovehicule se amesteca cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosfera, distrugând ozonul natural care protejeaza animalele si plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui.
Ploaia acida distruge plantele si animalele. Ele spala nutrientii de pe sol, frunze si ace, iar acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea lor. Păduri întregi au disparut din aceasta cauza.
Este şi mai rău daca ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri, pentru că acestea transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. Peştii sunt determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă branhiile şi îi “sufocă”, în cele din urmă. Apele acide distrug si icrele.
Ploile acide distrug culturile omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele. Copacii isi pierd frunzele şi, în final mor. Aceste păduri situate pe graniţele ceho-poloneze arată parcă ar fi fost lovite de bomba atomică. Ele au fost distruse de ploile acide datorate poluării industriale din fostele ţări comuniste.
Transporturile sunt, după cum bine ştiţi, o altă importantă sursă de poluare
Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.
Gazul carbonic(CO2) , numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reâncălzire a aerului, efectul de seră.
Activităţile „casnice” sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, aşa cum este şi ţara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca şi elementele, iar ca preţ, în unele locuri, are un ritm de creştere mai mare decât alimentele. Cauza creşterii zi de zi a preţului este restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier.
Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide, care îi modifică compoziţia.
Pe măsură ce numarul populatie creste, tot mai mult carbune, ulei, gaz (carburanti folsili) si lemn sunt arse pentru a produce energia necesara pentru incalzire, gatit, transport, constructii si pentru realizarea bunurilor necesare oamenilor si obiectelor de lux pe care si le doresc. Unele noxe eliberate in procesul de ardere a acestor carburanti se numesc gaze de sera, deoarece se comporta intocmai ca sticla unei sere: lasa lumina sa patrunda, dar retin caldura eliberata de pe suprafata Pamântului. Ca rezultat, ele conduc la incalzirea planetei.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-au mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi, ploile acide, subtierea stratului de ozon, poluarea aerului, efectul de sera si incalzirea globala.
Activitatile umane produc o mare poluare, zilnic. Gazele de esapament emanate de 700 de milioane de masini in intreaga lume, impreuna cu fumul si gazele industriale, aduc in atmosfera diferiti agenti poluanti.
Apele reziduale provenind din locuinte, din industrie si agricultura ajung inca in proportie mare in apele lacurilor si ale raurilor. Aceste ape poluate contin substante care favorizeaza dezvoltarea bacterilor. Aceste bacterii consuma cantitati imense de oxigen dizolvat in apa si in felul acesta pune in pericol viata animalelor si plantelor. Apele reziduale contin de asemenea produse industriale toxice, cum sunt plumbul si mercurul.
De asemanea ingrasamintele, folosite mult in agricultura, ajung in apele raurilor, purtate de apa ploii.
Aceste ingrasaminte contin nitrati si polueaza apele subterane.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate:
- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în microrganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă.
- apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;
Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale, construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide;
Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în practica agricolă. Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:
- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri publice;
- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din materii brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura industrială şi de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau anorganice);
- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;
Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:
- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni,insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează etc.
Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.
Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată regenera şi conserva în permanenţă.
Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei : subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii.
In timp omul a transformat natura in folosul sǎu. Consumul mare de oxigen in diverse activitati si eliminarea in aer a unui număr mare de substanţe toxice duc la încărcarea atmosferei cu substanţe dăunătoare .
Stratul gazos al Pamantului reprezentat de atmosfera terestra reprezintă unul dintre factorii esenţiali a existenta vieţii .
Timp de milioane de ani echilibrul natural al gazelor atmosferice s-a menţinut dar acum este ameninat de activitatiile omului.
Atmosfera este formata din :
ü azot 78,09%
ü oxigen 20,95%
ü argon 0,92%
ü bioxid de carbon 0,03%
ü alte gaze (xenon,hidrogen,ozon,radon,heliu) 0,1%
Din punct de vedere al sanatatii o deosebita importanta reprezintă oscilaţiile in concentraţiile ale oxigenului si ale bioxiduluide carbon din aer,deoarece acestea au un rol impornat in metabolism, in principal la nivelul plămânilor .Din cauza scăderii concentraţiilor a oxigenului si a bioxidului de carbon pot apărea fenomene de hipoxie sau de anoxie .
Definirea poluării reprezintă o problema deoarece implica mai multe aspecte si fiecare conduc la o alta explicaţie . Cea mai potrivita este definiţia data de Organizaţiei Mondiala a Sanatatii (O.M.S).
„Se poate vorbii despre poluarea atmosferica atunci când una sau mai multe substanţe străine sau amestecuri de substanţe sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale ,sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vătămarea activitatiilor sau bunăstării persoanelor”
Principale surse ale poluării
Sursele poluării sunt impartite in trei categorii :
ü surse naturale
ü surse provocate de om(artificiale)
ü surse „activitatiilor ”casnice””
Surse naturale
Printre aceste surse amintim:
ü Polenul plantelor si al floriilor care provoacă alergii
ü Ceata care acţionează asupra naturii
ü Erupţiile vulcanice care activează produşii gazoşi ,lichizi si solizi,si astfel schimba local relieful zonei in care se manifesta .
ü Cenuşa vulcanica , praful vulcanic împreuna cu vapori de apa influnteaza fenomenul „efect de sera”
ü Incendiile naturale sunt o sursa formata din fum si cenuşa , si se produc atunci când umiditatea climatului scade critic, fenomen întâlnit mai ales in zona tropicala
ü Furtunile de praf se produc in zonele de stepa mai ales in perioadele lipsite de precipitaţii când se pierd pârtile aeriene a vegetaţiei astfel ele ramând expuse acţiunii de eroziune a vanturilor specifice continentului African .
ü Ape termale
Surse artificiale
ü Transporturile sunt o sursa importanta de poluare deoarece autovehiculele funcţionează pe baza unor motoare cu combustie producând anumite gaze de eşapament .
Poluanţii emişi depind de tipul de autovehicul , de natura combustilului si de conditiiei tehnice de functionare.Printre acestea amintim dioxidul de sulf ,plumbul,hidrocarburile poliaromatice,compuşi organici ,azbestul, metanul ,etc.
ü Indrustria la momentul actual este principalul poluant la scara mondiala ,deoarece procesele de producţie in uzine eliberează substanţe toxice .
Degajările indrustiale in ultima parte ating solul si e cunoscut faptul ca in jurul uzinelor metalurgice 30-40 km e crescuta concentraţia de ingrediente care intra in compoziţia degajatiilor aeriene a acestor uzine .
Sursele provocate din „activitati casnice”
Acesta sursa de poluare este provenita din arderea lemnului
deoarece in unele locuri lemnul constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice (încălzirea locuinţelor pe anotimpul rece )
In S.U.A. si India se ard anual circa 130 de milioane de tone de lemn ,in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, iar India cu aceiaşi cantitate asigura 25% din consum aceste tari .Aceste state au in politica lor economica reducerea consumului foarte mare de lemn pentru inclazire care dăunează populaţiei si nu numai .
Poluanţi
Putem clasifica poluanţi după natura lor :
1. Poluanţi de natura fizica
- Depunerile radioactive
- Ape folosite in uzinele atomice
- Deşeuri radioactive
- Ape termale
- Lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor indrustiale sau centrelor termoelectrice si atomo-electrice
2. Poluanţi de natura chimica
Mercurul provenit din : - deşeuri indrustiale
- inhalarea vaporilor ca urmare a unor
scapari accidentale a termometrelor
- devarsarile unor uzine producătoare
de fungicide organomercurice.
Azotaţii proveniti din : - ingrasaminte chimice
- pesticide organofosforice
- detergenţi
Plumbul provenit din: - gazele de eşapament ale autovehiculelor
- evacuările uzinelor indrustiale
Cadminul provenit din aerosoli .
Zincul provenit din : - dizolvarea de către soluţii acide a
zincului
- deşeuri
Monoxidul de carbon se formează in mod natural in metabolismul microorganismelor , el este un compus al gazului natural ,se raspandeste in atmosfera sau in stratofera sub efectul razelor ultra violete.
Este un gaz periculos deoarece toate materiile primare energetice folosite pentru combustie conţin carbon sub forma de combinaţii chimice .
Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni si animale ,poate pătrunde in organism in plămâni si blochează fixarea oxigenului ,puterea sa de fixare este de 240 de ori mai mare decât a oxigenului .
In natura anumite plante (morcovul) pot fixa bine monoxidul de carbon (CO) .
Dioxidul de carbon este cel mai important din ciclu carbonului deoarece aduce clorul in fotosinteza sub forma de vapori de apa lăsând sa treacă undele scurte ale radiaţiilor solare, provoacă reîncălzirea aerului mentind temperatura (pe Venus atmosfera este foarte bogata in carbon iar temperatura atinge cu aproximaţie 4700).
Ozonul este concentrat in stratosfera ,se formează de la molecule de oxigen prin asocierea razelor ultravioletelor .
Dioxidul de sulf este produs in principal de arderea cărbunelui ,provoca ploile acide care distrug vegetaţia si clădirile.
Azotul , elementele care compun azotul contribuie constant la poluarea atmosferei (bioxidul de azot NO2 este cel mai periculos) ,provoacă formarea smogului.
Un alt poluant sunt tigarile care in prezent sunt consumate de un număr foarte mare de consumatori de toate vârstele .
Principalele substanţe poluante din compoziţia unei tigari :
Subtanta
Cantitate
Efectul produs
Dioxidul de carbon
23.100-78.300
Se elimina prin respiraţie
Oxid de carbon
5.250-21.400
Produce tulburări de memorie si de vedere
Favorizează infarctul
Gudroane
3.000-33.000
Blochează activitatea leucocitelor
Nicotina
200-2.400
Toxic al sistemului nervos
Accidente cardiovasculare
Acetaldehida
140-1.440
Methemoglobinizat
Amoniac
60-330
Iritant pentru ochi
Caustic
Bronşita
Alcool metilic
40-330
Leziuni ale ochilor
Hidrogen sulfurat
12-35
Irita mucoasele
Fenol
9-202
Denaturarea proteinelor
Cadmiu
1
Afectează rinichi
Oxid de azot
0-600
Modificări respiratori
Dioxid de azot
0-10
Modificări cardio-vasculare
Plumb
1
Produce intoxicaţie cu plumb
3. Polunati de natura chimica
Microorganismele patogene
Substanţe organice provenite din procesul de fermetare
Poluarea Pamantului
Poluarea solului
Degradarea solului este cauzata de :
◦ Folosirea incorecta a ingrasamintelor chimice (afectarea masei organice a solului )
◦ Exploatarea neraţionala ,prin monoculturi (epuizarea solului )
◦ Toţi factori poluanţi din apa ,atmosfera ajungând pe sol (fertilitatea solului)
◦ Tăierea solului prin irigaţii (degradarea solului )
◦ Aruncarea rezidiurilor indrustiale pe sol (distrugerea solului )
Masuri de precauţie :
◦ Sadirea unor plante care absorb unii poluanţi
◦ Combaterea inundaţiilor
◦ Utilizarea ingrasamintelor in cantitati adecvate
Poluarea apelor
Daca am putea pune toata apa globului in 50 de pahare ,49,5 ar conţine apa sărata a marilor si a oceanelor iar din partea rămasa aproximativ jumătate este apa din gheţuri sau o apa prea poluata pentru a fi potabila astfel pentru omenire ramane decât conţinutul unei linguriţe ;din datele consumului mondial al apei ,ea este repartizata 69% agriculturii,23% industriei si doar 8 % in domeniul casnic.
Poluarea apei se datorează :
◦ Spalarii rezidiurilor depozitate pe sol
◦ Detergenţi sintetici
◦ Insecticide
◦ Ingrasaminte chimice provenite de la combinatele zootehnice
◦ Ploile acide
Masuri de precauţie :
◦ Construirea unor staţii de reţinere a substanţelor poluante
◦ Controlul depozitarii deşeurilor solide astfel incat sa nu fie luate de ape .
Poluarea aerului
Cauzele poluării :
◦ Gazele indrustiale
◦ Gazele rezultate din arderi (încălzirea locuinţelor, gazele de eşapament eliminate de autovehicule)
Masuri de precauţie :
◦ Plantare de arbori , extinderea zonelor verzi
◦ Suprainaltarea coşurilor din care se elimina o cantitate mare de fum si gaz
◦ Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi
◦ Folosirea unor combustibili combinaţi (benzina si gaz poluant)
Efecte si fenomene rezultate in urma poluării
1.Smogul
Cuvântul „smog” este format pornind de la cuvinte englezeşti „smoke” si „fog” ,este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate când umiditatea este crescuta .
Smogul se formează in zonele urbane ,in locurile in care exista un numar mare de automobile ,când dioxidul de azot este descompus de razele solare ,eliberându-se ozonul .
El poate cauza probleme foarte mari :
▫ Irita ochii si căile respiratori
▫ In aşezările urbane cu densitate crescuta ,rata mortalităţii poate sa crească in mod considerabil in timpul perioadelor de expunere la smog.
Smogul apare in zonele oraşelor de coasta si este o adevărata cauza a poluării aerului in marile orase precum Atena ,Los Angeles ,Tokyo .
2.Ploaia acida
Este formata din oxizii de sulf , oxizi de azot si vapori de apa ,rezultând acizi sulfurici si acizi azotici ,care pot fi transportaţi la distante mari de locul formarii .
Interacţiunile dăunătoare provocate de ploile acide :
▫ Erodarea structurilor
▫ Distrugerea culturilor agricole
▫ Ameninţarea speciilor de animale
3.Efectul de sera
Este creşterea de dioxid de carbon ce permite energiei solare sa pătrundă in atmosfera .
Principali poluaţi care provoacă efectul de sera :
▫ Dioxidul de carbon
▫ Oxidul azotos
▫ Metanul
Rezultatul efectului de sera este creşterea temperaturii planetei care duce la schimbări ale climei si ale reliefului ,datorita topirii calotelor glaciare de la poli .
Poluarea si Sănătatea
Majoritatea bolilor din organism sunt din cauza poluării .
1. Bolile infecţioase:
▫ Boli microbiene – febra tifoida
- holera
▫ Boli virotice -polimielita
- hepatita epidermica
▫ Boli parazitare – dizenteria
- giadiaza
2. Bolile neinfectioase :
▫ Intoxicatie cu plumb
▫ Intoxicaţie cu mercur
▫ Intoxicaţie cu zinc
▫ Intoxicaţie cu cadminiu
▫ Intoxicaţie cu azotaţi si fosfaţi
▫ Intoxicaţie cu pesticide
Concluzii
Pamantul este casa noastră .Daca noi nu o vom proteja ,nu va trece mult timp si viata nu va mai exista . Omul si Societatea umana fac parte integrata din biosfera si depind strâns de resursele ei.
Protecţia biosferei este de o importanta capitala pentru umanitate.
Poluarea mediului inconjurator
Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.
Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai ales a celei subterane.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţii, fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.
Poluarea,printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală si poluare artificială.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale pădurilor şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe organice.
Erupţiile vulcanice care generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi exercitând influenţe negative asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari distanţe de locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani.
Furtunile de praf sunt şi ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din particulele , care sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor particule ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.
Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum şi cenuşă, care se produc atunci când umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deşi, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului.
Din punct de vedere al felului surselor de poluare, produse de om (artificiale) se disting:
- poluare industriala -20 – 25%
- poluare casnică -50 – 60 %
- poluare datorată mijloacelor de transport -20- 25 %
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială
Procesele de producţie industrială şi producţia de energie a industriei, sunt principalele surse ale poluării atmosferice dar la acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante.
Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de incalzirea locuintelor sau de gazele de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu numeroase substante daunatoare sănătăţii, aceste substante provoaca, printre altele, boli respiratorii si alergii, precum şi ploi acide ce distrug pădurile.
Praful, cenuşa şi fumul au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care există în atmosferă.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. O importanţă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.)
Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii devastatori.
Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc.Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice,este ameninţat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de seră ,încălzirea globală ,poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.
Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea ,frigiderelor ,detergenţilor etc.,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masură ce se ridică ,se descompun , şi distrug stratul de ozon
O mare gaura in ozon (ilustrată la mijloc cu albastru inchis si gri) se dezvoltă deasupra Antarticii, timp de câteva luni, în fiecare an.
Industria arde carburanţii fosili, eliberând în atmosfera gazele de seră care încălzesc Pamântul
.
Gazele de sera, rezultate din procesele industriale si din agricultura deregleaza echilibrul atmosferic,reţin gazele infraroşii si le reflecta pe suprafaţa Pamântului. În consecinţă creşte temperatura medie globala.
Stratul gros de agenti poluanti eliberati de un oras mare poate poate crea o ceata sufocanta, mai ales când nu exista vânturi care sa imprăştie poluanţii. Gazele acide care ies din cosurile fabricilor si din autovehicule se amesteca cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosfera, distrugând ozonul natural care protejeaza animalele si plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui.
Ploaia acida distruge plantele si animalele. Ele spala nutrientii de pe sol, frunze si ace, iar acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea lor. Păduri întregi au disparut din aceasta cauza.
Este şi mai rău daca ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri, pentru că acestea transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. Peştii sunt determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă branhiile şi îi “sufocă”, în cele din urmă. Apele acide distrug si icrele.
Ploile acide distrug culturile omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele. Copacii isi pierd frunzele şi, în final mor. Aceste păduri situate pe graniţele ceho-poloneze arată parcă ar fi fost lovite de bomba atomică. Ele au fost distruse de ploile acide datorate poluării industriale din fostele ţări comuniste.
Transporturile sunt, după cum bine ştiţi, o altă importantă sursă de poluare
Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.
Gazul carbonic(CO2) , numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reâncălzire a aerului, efectul de seră.
Activităţile „casnice” sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, aşa cum este şi ţara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca şi elementele, iar ca preţ, în unele locuri, are un ritm de creştere mai mare decât alimentele. Cauza creşterii zi de zi a preţului este restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier.
Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide, care îi modifică compoziţia.
Pe măsură ce numarul populatie creste, tot mai mult carbune, ulei, gaz (carburanti folsili) si lemn sunt arse pentru a produce energia necesara pentru incalzire, gatit, transport, constructii si pentru realizarea bunurilor necesare oamenilor si obiectelor de lux pe care si le doresc. Unele noxe eliberate in procesul de ardere a acestor carburanti se numesc gaze de sera, deoarece se comporta intocmai ca sticla unei sere: lasa lumina sa patrunda, dar retin caldura eliberata de pe suprafata Pamântului. Ca rezultat, ele conduc la incalzirea planetei.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-au mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi, ploile acide, subtierea stratului de ozon, poluarea aerului, efectul de sera si incalzirea globala.
Activitatile umane produc o mare poluare, zilnic. Gazele de esapament emanate de 700 de milioane de masini in intreaga lume, impreuna cu fumul si gazele industriale, aduc in atmosfera diferiti agenti poluanti.
Apele reziduale provenind din locuinte, din industrie si agricultura ajung inca in proportie mare in apele lacurilor si ale raurilor. Aceste ape poluate contin substante care favorizeaza dezvoltarea bacterilor. Aceste bacterii consuma cantitati imense de oxigen dizolvat in apa si in felul acesta pune in pericol viata animalelor si plantelor. Apele reziduale contin de asemenea produse industriale toxice, cum sunt plumbul si mercurul.
De asemanea ingrasamintele, folosite mult in agricultura, ajung in apele raurilor, purtate de apa ploii.
Aceste ingrasaminte contin nitrati si polueaza apele subterane.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate:
- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în microrganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă.
- apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;
Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale, construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide;
Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în practica agricolă. Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:
- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri publice;
- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din materii brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura industrială şi de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau anorganice);
- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;
Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:
- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de om şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni,insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează etc.
Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.
Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată regenera şi conserva în permanenţă.
Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei : subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)