Educatia ecologica

Educatiei ii revine rolul de a constientiza generatiile prezente si pe cele viitoare ,asupra pericolului pe care il reprezinta interventia fara discernamant a omului asupra naturii. Mediul inconjurator in care isi desfasoara activitatea copilul constituie un prilej permanent de influentare a acestuia ,dandu-I posibilitatea de a veni mereu in contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi lucruri care ii starnesc curiozitatea ,dorinta de a le intelege . Protectia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupari ale societatii contemporane si comporta trei aspecte importante: - prevenirea deteriorarii mediului - actiuni de depoluare si reconstructie ecologica, ce constau in principal in masuri reparatorii - pastrarea sau intretinerea zonelor depoluate. Comportamentele si convingerile formate copiilor, de la o varsta cat mai frageda, sunt cele care se pastreaza cel mai bine toata viata. Scopul principal al educatiei privind mediul inconjurator este acela de a oferi fiecarui individ, posibilitatea de a manifesta o atitudine personala, responsabila fata de mediul in care traieste. Educatia ecologica are semnificatia deprinderii unui anumit mod de a intelege relatia dintre om si mediul de viata, care nu este numai al sau ci si al plantelor si animalelor. Punctual de plecare al acestui demers il constituie optica noastra, ce trebuie sa exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu totii, si pe care il vor mosteni generatiile viitoare. Deci este important ca noi, cei ce avem misiunea de a-i educa pe cei mici, sa avem o constiinta ecologica bine conturata, pentru ca actiunile pe care le desfasuram sa fie eficiente pentru copii. ..problemele mediului inconjurator sunt ale lumii intregi, ale fiecaruia dintre noi, iar fiecare actiune negativa a noastra, oricat de neinsemnata ar fi, poate afecta in mod distructiv natura. De aceea activitatea de educatie ecologica se desfasoara intr-o atmosfera relaxanta, unde interesul si comunicarea sa incurajeze initiativele, dar si optiunile fiecaruia. Sa ii invatam pe copii sa fie descoperitori, sa priveasca, sa asculte, sa-si mobilizeze vibratiile inimii descoperind si pretuind comorile ascunse ale lumii, iar cunostintele si deprinderile formate sa constituie piatra de temelie a educatiei ecologice, care sa devina o componenta importanta a educatiei permanente. In cadrul activitatilor de cunoastere a mediului inconjurator, copiii trebuie sa inteleaga unul din principiile fundamentale ale lumii vii: tot ce este viu, se naste, traieste si moare. Pe parcursul vietii animalele si plantele cresc, se maturizeaza si se inmultesc. Prin activitatile planificate in gradinita copiii trebuie sa inteleaga ca orice fiinta are dreptul la viata. Inca de la cea mai frageda varsta copiii sa ajunga sa cunoasca, sa iubeasca si sa ocroteasca natura. Plimbarile si drumetiile constituie un bun prilej de educare a dragostei fata de mediul inconjurator, oferind copiilor contactul direct cu natura. Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunostinte pentru mediu inconjurator, despre protectia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacitatii copiilor de a gandi logic si de a interpreta corect aspectele din jurul lor. Reprezentarile copilului despre raurile, dealurile si padurile care l-au inconjurat in copilarie raman nesterse. Mediul inconjurator in care isi desfasoara activitatea copilul constituie un prilej permanent de influentare a acestuia, dandu-i posibilitatea de a veni mereu in contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi lucruri care ii starnesc curiozitatea, dorinta de a intelege si de a le cunoaste mai bine. Cand copilul incepe sa fie atras de locuitorii „coltului viu”, cand sare in ajutor, „celor care nu cuvanta”, oferind de pilda pasarelelor, hrana pe pervazul ferestrei sau cand il vom vedea grabindu-se sa aseze o floare rupta intr-un vas cu apa, vom putea spune ca munca noastra nu a fost zadarnica.